Enid

Saptamana trecut m-am uitat la un film care m-a uimit din cale-afara de tare, si anume "Enid". Cu Helena Bonham-Carter (poate va aminiti de ea din A hazard of hearts-dupa cartea Barbarei Cartland). Una dintre cele mai talentate actrite ale secolului XXI, dupa parerea mea! Si iata inca o data ca am dreptate:

google images

Enid (H.B.-C.), o scriitoare prolifica de carti pentru copii din Anglia (daca o sa aveti curiozitatea sa o cautati pe Wikipedia o sa gasiti ca a scris in jur de 600 de carti!) este sora mai mare intr-o familie in care mama si tatal nu se inteleg, iar tatal ii paraseste si pleaca cu amanta. Enid creste cu impresia ca tatal ei a fost nevoit din cauza mamei sa plece, si nicidecum ca i-ar fi parasit de bunavoie, si la varsta potrivita pleaca la scoala, devine profesoara si se apuca de scris carti de povesti pentru copii, despre locuri unde orice copil necajit poate sa se refugieze, despre familii ideale si prieteni imaginari, creaturi incredibile si locuri minunate...
Toti editorii ii "trantesc usa in nas", pana la Hugh Pollock (Matthew Macfadyen, I love you from Pride and Prejudice!!!), care o lanseaza si o si ia de nevasta.
Ii face acestuia 2 fete, pe care le creste ca la cazarma, fara pic de dragoste materna, ci mai degraba cu o fatada de mama buna, fiind total si sincer impresionata de copiii admiratori ce venau in vizita, si de cei care ii scriau mii de scrisori admirative, dar nefiind in stare sa arate un dram de afectiune fata de propriile-i fetite. Le trimite pe rand la internat, iar intre timp Hugh pleaca la razboi si ajunge sa il insele cu un doctor surd, pentru care pana la urma il si paraseste. Ca sa obtina divortul pe motiv ca ar fi inselat-o el (desi nu era adevarat!) il santajeaza cu dreptul de a isi vedea fetitele Hanly si Imogen (cat de frumos poate fi numele asta????) dar pana la urma ori de cate ori bietul om suna din armata fetele ba sunt in vizita nu stiu unde, ba invata, deci oricum nu se tine de promisiune.
Sincer nu inteleg ce o fi putut sa ii faca omul ala sa il pedepseasca asa, o venera asa de tare incat a ajuns sa bea ca un nebun din cauza ei, dar culmea e ca dupa ce nu au mai fost impreuna s-a lasat de baut...
Oricum, filmul mi-a lasat un gust amar si m-a contratriat in acelasi timp....cum este posibil sa iubesti doar un ideal....copiii...copilaria......inocenta, si cand ai proprii tai copii sa traiesti inca in trecut....as fi oarecum geloasa pe inocenta copiilor tai si sa nu ii iubesti decat rece...si mereu bantuita de imaginea tatalui perfect....care de fapt nu a fost asa de perfect.....
Spre final e vizitata de unul din fratii ei, pe care nu a mai vrut sa ii vada dupa ce a plecat de acasa, si care o invita la inmormantarea mamei lor (dupa ce povestise tuturor ca mama ei murise dedemult....), si care o intreaba de ce i-a parasit, de ce nu le-a raspuns la scrisori, ei cu ce i-au gresit??? spargandu-i in acelasi timp "balonul de sapun" despre tatal lor, pe care ea il considera, sau vroia sa il creada un sfant. Presupun ca acest lucru s-a intamplat si din cauza ca (si aici trebuie sa emfasez faptul ca asta am dedus eu personal din prima parte a filmului!) in copilarie mama le acordase mai multa atentie baietilor, in timp ce tatal o baga si pe Enid in seama la fel de mult, poate chiar mai mult decat pe baieti...
In final Enid innebuneste, uita multe lucruri (Alzheimer?) si doctorul ramane singur sa aiba grija de ea, singuri in casa imensa si prea linistita si goala (asa cum o vede si ea la final), casa cumparata din banii castigati cu cartile ei, lucru pe care nu l-a lasat niciodata pe Hugh sa uite.
In rest ce sa mai adaug? scenariu superb, actori minunati, intriga perfecta pentru o seara linistita de toamna, cand nu vrei sa iti bati creierul cu idei ascunse, ci vrei doar o poveste a unor oameni deosebiti, momentele in care Enid creeaza m-au lasat cu gura cascata si salivand dupa toate cartile ei.....

google images

google images

.....si astfel ii iertam pacatele....pentru ca a lasat lumii o mostenire extraordinara!