Castelul din Carpati

Am terminat-o saptamana trecuta parca....si dintr-o data am o pofta nebuna sa citesc o carte ce o am acasa, in biblioteca din copilarie...nu mai stiu exact cum se numeste...stiu doar ca este o culegere de mai multe basme romanesti, inspirate din istorie, despre sotii de domnitori, si doamne din Tarile Romane. Stiu si unde e in biblioteca, pacat ca nu pot merge acasa sa o aduc chiar  acum!! dar nu conteaza, ma duc oricum sambata la Raca....:)
Dar, sa revin la povestea citita de mine, care, desi scrisa de Jules Verne, vorbeste despre oameni si locuri din Romania, mai exact despre castelul familei de Gorj, al carei ultim descendent, baronul Radu de Gorj este unul din personajele sale. De fapt, acest castel chiar exista,

photo source: google images

astazi o ruina, dar tare mi-as dori sa merg sa-l vizitez....
Insa, hai sa ne intoarcem (din nou)la romanul nostru....unde eroul principal, Francisc de Telec, este un alt roman aristocrat, din Craiova, care se hotaraste sa calatoreasca prin lume, si ajungand la Neapole se indragosteste de o cantareata de opereta, Stilla, cu care urmeaza sa sa casatoreasca. De aceeasi cantareata este indragostit si Radu de Gorj, mai in varsta si mai infiorator decat frumosul si tanarul Francisc, dar la finele ultimei reprezentatii data de Stilla aceasta moare pe scena, moment in care Francisc innebuneste, si ramane vreme indelungata in aceasta stare. Dupa cativa ani, cu ajutorul unui servitor de incredere, isi revine si incepe sa se plimbe prin tara, cand ajunge in satul Werst (din Romania!), unde populatia este speriata deoarece o ruina a unui vechi castel pare a fi bantuita. Nu este foarte interesat, pana cand aude cui apartine ruina, si anume baronului Radu de Gorj, si atunci se decide sa se duca sa verifice. Dupa cateva aventuri infioratoare ajunge in castel (care pe dinauntru nu era asa ruinat precum parea satenilor)..si aici se pare ca o aude pe Stilla cantand....dar nu vreau sa divulg mai multe, ci va las sa cititi si voi si sa traiti suspansul placut prin care am trecut si eu citind!
Mi-a placut la nebunie romanul, foarte bun pentru o calatorie mai lunguta cu trenul, o iesire la iarba verde...sau ceva de genul. Vi-l recomand, mai ales ca e diferit de tot ce cunoastem noi de la Jules Verne, si in plus este vorba de oameni si locuri din iubita noastra tarisoara! Si daca altii au putut si pot in continuare s o aprecieze, noi de ce n-am putea?
Pana la noi peripetii va pup si va doresc o seara cat mai placuta.